Voi începe cu concluzia: absolut peste tot pe unde a trecut armata SUA a lăsat în urmă dezastru.

Greva muncitorilor de la fabricile de armament și muniție de la Cugir, la ora la care președintele Iohannis și liderul NATO Stoltenberg ne arătau cum vor apăra Europa, este imaginea reală a României, din punct de vedere economic, militar și strategic.

Ultima oară când au trecut prin România, americanii au lansat bombe peste Ploiești și București.

În Aprilie 1944, Bucureşti era bombardat fără milă și fără nici un motiv strategic de aviaţia anglo-americană.

Cu un an înainte, în August 1943, americanii au bombardat rafinăriile de la Ploiești, iar tragedia românilor este și în zilele noastre comemorată ca o mare faptă de vitejie în SUA.

Astăzi, acoperită sub masca NATO, armata americană intră din nou în România, ca să ne apere de dușmanul cel rău de la Est, de Rusia, care nu ne va ataca niciodată.

Cel puțin câtă vreme partenerul strategic – SUA nu va proceda la o nouă diversiune și manipulare provocatoare de așa manieră încât să genereze o reacție masivă a forțelor ruse. Este greu de crezut că se va ajunge aici.

În condițiile în care România a ajuns să aibă o armată de generali burtoși, plagiatori, dar eroi, ceva trebuia făcut cu ei, motiv pentru care au fost băgați în politică … să primească ordine. Căci ordinul se execută, nu se discută!

Cu o armată de generali, din soldele cărora lunar poți plăti o armată consistentă și profesionistă, nu poți apăra o țară.

Pentru asta sunt buni americanii și partenerii din NATO, care s-au săturat să arunce procente din PIB pentru întreținut și înzestrat armate total inutile pe timp de pace. Ori pacea nu este deloc favorabilă bolnavilor de război și moarte, incapabili să înțeleagă că diplomația și dialogul sunt cele mai bune și eficiente arme în mâna oamenilor…inteligenți.

Nimic, absolut nimic din declarațiile făcute sub protecția măștilor medicale de președintele Klaus Iohannis și Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg – care face declarații total nepermise pentru un lider (…), nu a clarificat cauzele reale care impun prezența militară străină pe teritoriul României.

Cei doi au folosit șabloane, plonjări sinucigașe în ridicol, au vorbit despre dușmanul imaginar și dorința de a apăra România, Europa, lumea întreagă, tocmai de la baza Kogălniceanu unde au venit … americanii.

Să accepți că în secolul XXI câteva zeci de tancuri și avioane, câteva mii de soldați, vor putea apăra o țară sau un flanc al NATO, este semn de prostie.

Este semn că liderii de azi de la București, Bruxelles și Washington, sfidează inteligența și tehnica militară spațială cu care sunt dotate marile puteri ale lumii.

Descurajarea militară realizată cu o astfel de forță poate stârni cel mult un zâmbet amar.

Peste toate acestea, imaginați câte lacrimi a vărsat marele absent de astăzi, generalul-premier Nicolae Ciucă, trimis la Chișinău pentru a participa la rutina Ședinței comune a Guvernelor Republicii Moldova și României.

Tocmai el, cel mai plagiator general dintre premieri, pentru că premier plagiator am mai avut, chiar dacă nu a fost deloc menajat de procurori așa cum este Ciucă, prin comparație cu Victor Ponta.

Source: Dan Tomozei