Search and Hit Enter

Soluția lui Cristoiu în scandalul URSULUI, în care dezvăluie implicări de nivel înalt

Analiza cazului care revoltă opinia publică din România îl conduce pe Ion Cristoiu la concluzii cu implicații foarte grave – dar și la o soluție pe măsură.

În cazul care a revoltat România, împușcarea ursului Arthur de către un prinț dintr-o mare familie nobilă occidentală,

Ion Cristoiu observă din prima clipă o situație ”tipică secretomaniei regimului Iohannis” – și anume că autoritățile ”au avut drept principală grijă ascunderea documentelor și informațiilor”.

”Ar fi fost normal ca din prima clipă ministerul Mediului să posteze pe internet ceea ce am numi Dosarul extragerii Ursului”, spune celebrul jurnalist,

”Ar fi fost normal ca premierul să dea explicații asupra cazului, știut fiind că el trebuie să fie cel mai informat demnitar în asemenea situații și nu să ne ia peste picior zicând că ursul n-a fost cel mai mare”.

Cristoiu elimină varianta propusă inițial –

”… eliminarea unei ursoaice agresive din Ojdula”.

Dacă s-ar fi dorit asta ”de ce n-au făcut operațiunea sanitară cei de la AVPS Ojdula, înzestrați cu puști, fără a apela la ajutorul ditamai prințului?”.

O primă concluzie este că avem de-a face cu o ”acoperire cu hârtii” a unei extrageri a ursului pentru satisfacerea dorinței prințului vânător de trofee.

”Decizia ministrului (Mediului) ne confirmă că întreaga afacere a extragerii – de la plângerea țăranului agresat de ursoaică, până la aprobarea dată de Ministerul Mediului – a fost o încercare de a acoperi cu hârtii satisfacerea unui vânător de trofee”, scrie Ion Cristoiu.

Ajuns aici, Cristoiu întoarce cazul pe o altă fațetă: a acțiuni unui ”… grup de crimă organizată.

”În scandalul Ursului Arthur (…) e vorba pur și simplu de o afacere ticăloasă prin care un bolnav de trofee din străinătate a putut vâna ce-a vrut mușchii lui într-o Românie care nu mai e demult un stat”, scrie Ion Cristoiu.

De ce ”grup de crimă organizată”? Pentru că ”prințul ahtiat de trofee nu putea să ucidă un urs pentru a se putea făli în lumea sa cu postura de mare vânător dacă nu intrau în joc instituții ale regimului Iohannis, care au asigurat prințului condițiile depline pentru încălcarea Legii”.

Concret, celebrul jurnalist consideră că acest grup a acționat ”de la venirea prințului la Ojdula la punct fix, până la obținerea hârtiilor menite a acoperi ilegalitatea”.

Mai departe, Ion Cristoiu pune în față cititorului un aspect ignorat de mass media: posibilele resorturi sau motive ale crimei.

În baza datelor de până acum, jurnalistul consideră că această ”rețea de crimă organizată” putea avea două resorturi:

  • a) banii – ”și atunci avem de-a face cu un caz de corupție”;
  • b) ”interesul de stat, la cel mai înalt nivel, dat de regula „Îmi dai – îți dau”, folosită fie între Iohannis și familia Prințului, fie între unul dintre serviciile noastre secrete și Prinț”.

Ori, mergând pe această ultimă variantă, Cristoiu apreciază că deschiderea unui dosar penal in rem de Parchetul de la Covasna pentru braconaj ”e un categoric mijloc de a măslui ancheta”.

De ce asta? Logic, pentru că ”implicările în acest Scandal depășesc cu mult simplul caz de braconaj”, subliniază Ion Cristoiu.

Ca atare, concluzia – ca și soluția! – celebrului jurnalist este clară:

”Presupuse a fi din partea multor instituții ale statului, implicările cer preluarea dosarului de către DIICOT”.

Dar, conform ”patriarhului presei române”: implicările înalte din caz „presupun și o veghe a presei cu adevărat independente pentru ca românii să afle adevărul despre unul dintre cele mai penibile din Istoria postdecembristă”.

Source: SPUTNIK

Tags: