Primul afiş privitor la boicotarea concursului Eurovision care are loc la Tel Aviv în perioada 14-18 mai 2019 a fost descoperit suprapus peste un alt afiş: cel al expoziţiei dedicate împlinirii a 71 de ani de la proclamarea independenţei Israelului.
Mai exact, un fragment din afişul anti-israelian era lipit peste portretul lui Andrei Klein, cel care a pus la dispoziţie colecţia sa bogată şi a contribuit la alcătuirea expoziţiei.
Indignarea iniţială a fost stârnită de vandalizarea afişului şi ofensarea persoanei de pe acest afiş, şi nu de conţinutul care viza boicotarea concursului Eurovision – acţiune care părea să fie în trendul unora similare desfăşurate în Europa.
Curând au fost descoperite afişele integrale postate în mai multe locuri din Cluj, inclusiv pe afişierele stradale gestionate de primărie. Pe aceste afişe – asumate de o entitate care-şi spune Solidaritate România-Palestina – se distingeau clar însemnele naziste, atât textul cât şi ilustraţia având caracter anti-israelian, antisemit.
În aceeaşi zi, 10 mai, Robert Schwartz, preşedintele Comunităţii Evreilor din Cluj, a sesizat via email Primăria Municipiului Cluj-Napoca (care administrează aceste afişiere) şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România.
Primele reacţii au venit sâmbătă, 11 mai. Cotidianul de limbă maghiară Szabadság a publicat un articol întitulat Izraelellenes, názi jelképes plakátok Kolozsváron [Afişe anti-israeliene cu simboluri naziste la Cluj], iar Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a dat publicităţii comunicatul în care îşi exprima revolta faţă de conţinutul acestor afişe şi făcea apel către autorităţi, ca să le înlăture de pe străzile Clujului.
În ciuda acestor prime semnalări – şi comunicatul FCER a apărut de îndată în presă dar afişele au continuat să rămână expuse pe afişierele oficiale ale primăriei şi în zilele de duminică şi luni, după ce primăria fusese sesizată a doua oară, de astă dată nu prin email, ci prin depunerea comunicatului FCER şi a unor fotografii edificatoare.
În aceste condiţii m-am gândit că ar fi interesant de pornit o „investigaţie” pentru Baabel – nu mai era o ştire de Ultimă Oră – pentru a afla cine şi când ar fi trebuit să se sesizeze în legătură cu acest afişe anti-israeliene cu simboluri naziste. Mai întâi l-am sunat pe purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Cluj, care mi-a spus că nu are cunoştinţă de acest incident însă, oricum, cercetarea apariţiei unor astfel de afişe nu intră în atribuţiile IJP. Dar în ale cui? – întreb eu. „În ale poliţiei locale”. În consecinţă am vorbit cu însuşi comandantul Poliţiei Locale Cluj. Nici acesta nu avea cunoştinţă de apariţia afişelor, dar mi-a confirmat că poliţia locală are în atribuţii controlul activităţii de afişaj din Cluj, potrivit Regulamentului privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate pe raza municipiului Cluj-Napoca dar e vorba despre locul şi modul unde se face afişajul şi în nici un caz nu de conţinutul acestora. Dar cine are atribuţii în acest sens? Cine poate investiga afişarea unor texte instigatoare la ură şi cu însemne naziste? – insist eu. „Habar n-am doamnă, poate IJP” – vine răspunsul comandantului, de altfel foarte amabil. Cu ei discutasem deja, nu aveam de ce să mai revin.
În mod interesant colegii de la Ştiri nu aveau vreun contact (telefonic) cu SRI, aşa că m-am suit pe Internet şi am găsit pe site-ul acestei instituţii numele şi numărul de telefon al purtătorului de cuvânt: Ovidiu Marincea. L-am sunat şi a răspuns la primul apel. I-am relatat problema afişelor anti-israeliene cu însemne naziste postate pe afişierele primăriei clujene şi mi-a cerut un scurt răgaz să vadă despre ce e vorba. Spre uimirea (şi satisfacţia) mea, în mai puţin de 10 minute m-a sunat şi m-a informat că SRI Cluj cunoaşte problema, ştie de unde provin afişele şi cine (o altă entitate) le-a distribuit. Nu am primit răspuns univoc dacă SRI poate sesiza poliţia sau procuratura, dar m-am liniştit că făptaşii sunt sub supraveghere… În schimb intoxicarea opiniei publice continua nestingherită.
Luni după amiaza a apărut şi comunicatul Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului, adresat procurorului general al României şi primarului Boc.
Marţi dimineaţa afişele erau, bine mersi, la locul lor. Am decis să-mi schimb „strategia de investigare”. Am pornit pe calea inversă, informându-mă la primărie despre ce aveam de făcut pentru a posta un afiş pe afişierele primăriei. Am fost îndrumată către Serviciul Evenimente Publice, de unde am aflat că trebuia să mă prezint la ei cu afişul în două exemplare, că ei vor verifica conţinutul şi îmi vor da un aviz cu care mă voi prezenta la RADP (Regia Autonomă a Domeniului Public) care are în administraţie afişierele publice şi va asigura afişarea. Am primit şi un număr de telefon şi am sunat la RADP. Am dat de o doamnă foarte amabilă pe care am întrebat-o ce se întâmplă dacă cineva postează un afiş ilegal. „Adesea sunt atât de bine lipite încât nu pot fi îndepărtate şi atunci lipim peste ele o hârtie cu textul Afiş anulat”. Dar dacă textul afişului este instigator şi are însemne naziste, adică încalcă legea, pe cine sesizaţi? „Poliţia locală”. Aflu că afişele ilegale se lipesc noaptea, că mai demult erau mai multe, dar acum s-au mai rărit. Ştiaţi că de trei zile pe afişierele primăriei se află afişe anti-israeliene cu text instigator şi însemne naziste?- întreb eu fără a mai adăuga că primăria fusese sesizată de trei zile în legătură cu acest fapt. Doamna nu ştia. Cine controlează afişele? „Personalul nostru care a trecut pe acolo, dar nu le-a observat…Vă rog să-mi spuneţi unde sunt şi o să luăm măsuri”. Am trimis fotografiile pe email şi, într-adevăr, peste câteva ore afişul instigator a fost acoperit cu textul standard pentru aceste situaţii: AFIŞ ANULAT. Din punctul meu de vedere, această soluție nu e cea mai bună întrucât pe de o parte, nu acoperă afișul ilegal (care se poate citi parțial), iar pe de altă parte, o cunoștință de-a mea a crezut că a fost anulat…Eurovisionul.
Să sperăm că organele abilitate se vor sesiza din oficiu (nici acum nu mi-e clar dacă e vorba de IJP sau poliţia locală) şi făptaşii vor fi sancţionaţi potrivit Legii 107/2006 care prevede pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
Nu cred că acţiunea de acoperire a afişelor instigatoare a avut loc datorită investigaţiilor mele insistente. Cred că a fost urgentată şi de faptul că marţi apăruseră mai multe articole în presa română.
În final, în urma demersurilor mele „investigatoare” am ajuns la concluzia că vigilenţa privitoare la apariţia, în spaţiul public clujean, a textelor instigatoare, simbolurilor naziste şi discursului urii – şi mă refer strict la afişierele publice nu la zidurile împânzite cu graffiti (adesea scrise cu caractere şi simboluri care depăşesc gradul meu de înţelegere, dar pot fi la fel de nocive) – stă pe umerii personalului de la RADP care, probabil, e foarte redus numeric şi insuficient instruit în legătură cu ceea ce ar trebui să urmărească. În plus, ei pot lua măsuri numai pe afișierele de sub jurisdicția lor.
Îmi dau seama că soluţia nu stă numai în suplimentarea şi instruirea acestui personal, ci în educaţia civică astfel încât cetăţenii să ia atitudine faţă de textele de acest gen şi să sesizeze autorităţile (în cazul de faţă RADP şi, poate, poliţia…dar care?)
În acelaşi timp nu pot să nu fiu îngrijorată că şi la Cluj, oraşul multiculturalismului şi înţelegerii – unde convieţuiesc mai multe confesiuni şi naţionalităţi, funcţionează zeci de centre culturale de pe toate meridianele şi noile comunităţile etnice şi religioase se pot exprima liber şi sunt receptate cu interes – există şi se manifestă destul de agresiv entităţi active în răspândirea discursului anti-israelian, antisemit, al urii.