Search and Hit Enter

Romania – condusa la vedere de catre securisti

Sunt multi cei naivi (sau care fac pe naivii!), sustinand ca Romania este un stat democratic, avand o Constitutie ce garanteaza cetatenilor drepturi inalienabile.

Oamenii acestia de obicei se infasoara in tricolor si nu pierd niciodata ocazia – in public sau la emisiuni TV, sa declame din Constitutie, agitand frenetic in mana mica carticica fundamentala, mai ceva decat pastorii evanghelisti sau martorii comunismului lui Mao.

Acesti fanatici ai Constitutiei sunt in general idealisti din categoria “idiotilor utili” – cum ii denumea Lenin, care chiar cred – in ciuda tuturor dovezilor contrare, ca cetateanul roman se bucura de acele drepturi consacrate in Legea fundamentala.

Ceea ce pierd ei din vedere este faptul ca principiile si libertatile enuntate in textul constitutional sunt ANULATE simplu, prin sintagma “in conditiile legii“, respectiv prin trimiterea la legi care limiteaza si uneori anuleaza ceea ce statuteaza textul constitutiei.

Cateva exemple:

Art. 23 – Libertatea individuala

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.

(13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala. (nu si celelalte masuri privative, precum carantina, izolarea sau internarea nevoluntara – care deja au devenit evenimente la ordinea zilei)

Art. 25 – Libera circulatie

(1) Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.

O alta categorie de drepturi fundamentale sunt stipulate in diversele tratate internationale la care Romania este parte, cum ar fi spre exemplu, Conventia de la Oviedo, cu a sa regula generala prevazuta la art. 5: “O interventie in domeniul sanatatii nu se poate efectua decat dupa ce persoana vizata si-a dat consimtamantul liber si in cunostinta de cauza.“

Daca ar fi sa ne luam dupa prevederile art. 20 din Constitutia Romaniei, privind Tratatele internationale privind drepturile omului, Conventia de la Oviedo are intaietate in fata oricarei legi adoptate in Romania in domeniul medical, cum ar fi spre exemplu proiectul vaccinarii obligatorii:

(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Problemele apar in practica, atunci cand realizezi ca jandarmii, politistii, procurorii si judecatorii se sterg la cur cu orice conventie internationala, asta in situatia rara in care au auzit macar de ea.

Caci in Romanica, organul nu aplica legea, ci ORDINUL. Venit de sus, de jos sau din lateral, nu conteaza, daca e ORDIN, se aplica, indiferent cat de neconcordant este el cu Constitutia, legislatia romana sau tratatele internationale.

Si totusi, CINE si mai ales CUM conduce Romania?!

Conform principiilor democratice, exista 3 poli ai Puterii: puterea legislativa, cea administrativa (guvernamentala) si puterea judecatoreasca.

Aceste 3 forte ar trebui sa fie separate, independente, intr-un permanent echilibru de forte, astfel ca, sub paza Presedintelui (garantul echilibrului puterilor in Stat!) nici una dintre ele sa nu acapareze conducerea Statului.

Acesta este raspunsul pe care filosofii politici moderni l-au dat intrebarii puse de poetul Juvenal in Satirele sale (Satire VI, par. 347–348): Quis custodiet ipsos custodes? (Cine ii va pazi pe paznici?)

Din pacate insa, toate cele 3 Puteri ale Statului Roman au sucombat in fata celei de-a patra putere in stat, nevazuta si totusi omniprezenta: PUTEREA SERVICIILOR SECRETE.

Caci in Romania, “serviciile” controleaza tot: de la numirile presedintilor tarii si ale candidatilor pe listele de partid pana la membrii guvernelor; de la procurori si judecatori pana la sefii Jandarmeriei si Politiei. In Romania, “serviciile” sunt active in toate domeniile vietii: in comert – prin firme ale “baietilor cu ochi albastri”; in presa – prin “ofiteri” pe post de realizatori de emisiuni sau “analisti politici”; in Biserica – prin inalti prelati santajabili datorita colaborationismului lor.

Practic, nu exista domeniu al vietii sociale, economice, politice si religioase – care sa fi scapat de contaminarea cu acest putregai al fortelor oculte ale securitatii, cu scopuri si mijloace dincolo de intelegerea omului obisnuit.

Caci doar asa se explica “fluiditatea” – dusa pana la aglutinare, a Puterilor in Stat, aliniate si cantand in cor, cuminti, partitura scrisa de papusarii serviciilor secrete – spre binele nostru, desigur.

Problema eliberarii Romaniei din dictatura serviciilor secrete nu este una simpla.

Ea seamana intr-o oarecare masura cu problema dictaturii pe cale de instaurare a guvernarii invizibile a Noii Ordini Mondiale. Caci atata vreme cat centrul de putere reala este secret, iar membrii sai sunt ascunsi opiniei publice, acestia sunt feriti de furia multimii in eventualitatea unei rascoale sau revolutii.

Din start, ipoteza eliberarii puterilor Statului din ghearele acestor forte securistice – prin mijloace democratice – este exclusa, caci controlul cvasi-total exercitat de aceasta oligarhie securista, nu poate fi combatut prin mijloace legale.

In opinia mea, solutia este una dificila si de lunga durata: educarea romanilor in spiritul altruismului si unitatii, cresterea unei societati civile sanatoase, sprijinita de o majoritate devenita imuna la pomeni electorale si manipulari mediatice.

Source: Mihai Rapcea

Tags: